|
|
A fost odata, ca niciodata… a fost demult, intr-o alta viata… A fost un el, si a fost o ea.. Amandoi cu vieti perfecte, job-uri bune si oameni in jur care sa-i iubeasca. A fost ca in toate basmele cu iubiri perfecte, insa povestea noastra e putin diferita. A fost o ea, suparata pe barbatul pe care credea ca il iubeste. Suparata ca i-a tradat increderea si a plecat. Si atunci, a incercat sa se razbune. Si a cautat ceva. Nu stia prea bine ce cauta, dar era nevoie de altceva. Orice altceva care sa-i distraga gandul de la tradare. Si atunci l-a intalnit pe el. Intalnire ciudata, probabil motivata de soarta. Toti avem o soarta a noastra. El a lasat candva, demult, o adresa unde putea fi gasit. Si dupa doua luni de la acel semn, ea l-a gasit. Si el a gasit-o. Si s-au gasit amandoi. Si au fost aroganti, inca de la inceput. Ea era suparata pe altcineva, el nu accepta ca cineva sa ii vorbeasca de sus. Si totusi, a fost un clic. In relatia aceea de inceput, s-a intamplat ceva. Si au vorbit si s-au inteles, dar mai ales s-au cunoscut. In numai doua zile stiau totul unul despre altul. Sau aproape totul. Si a continuat asa o luna. Ea cu iubirea ei, el cu iubirile lui. Si totusi, scanteia a fost acolo. Mereu. Si a fost nevoie doar de un fitil mic ca totul sa se aprinda. Si s-a aprins, cum nimeni nu s-ar fi asteptat. Si cum nimeni n-a crezut. Si nimeni n-a intuit. Si a fost profund si a fost frumos si a fost puternic. Si apoi s-a terminat. Si a venit pauza. Si monotonia. Si linistea. Si despartirea. Si apoi s-au regasit. Dar nu mai erau ei. Ce a fost atunci, candva, demult, s-a terminat. S-a pierdut in acea despartire. Si desi nu au recunoscut niciodata, nu au mai avut curajul nebun, de inceput. Si au pornit cu teama, si au facut greseli. Si s-au despartit iara si s-au impacat. Si au fost impreuna…si n-au fost impreuna. Si e trist. Acum e doar trist. Acea poveste cu ea si el… s-a terminat. La fel de ciudat cum a inceput. El n-o mai iubeste. Sau poate n-a iubit-o niciodata. Nu suficient. Si nici ea poate nu l-a iubit. Nu destul pentru a lupta pentru el. Si au ajuns aici, iar aici e sfarsitul. Si e o poveste fara happy-end. Si acum sunt doar prieteni, uneori nici atat. Acum nu sunt nimic. Asa e povestea aceasta. E trista si banala, la urma urmei. Au crezut ca vor schimba lumea, dar nu au reusit sa schimbe nimic pentru a-si asigura un strop de fericire. Si atunci, probabil nu se merita, sau nu s-au iubit destul. Candva a fost fulminant. Candva, a fost frumos. Candva, demult, a fost intens. Si s-a terminat totul. S-a terminat ca el nu a mai vrut. Sau ea nu a mai vrut. Sau poate niciunul nu a vrut. Si acum e doar tristete. Si e gol. Si a ramas povestea: A fost odata ca niciodata…. A fost si s-a terminat. S-a terminat de atata timp incat am si uitat cum a fost. Si el a uitat, si ea a uitat. Si e trist. E trist fiindca credeau ca au o sansa. Ca vor reusi. Ca vor demonstra ca ei pot. Dar nu au putut. Au obosit amandoi. Si el.. si ea… El a ramas cu aceeasi poveste care exista inaintea ei… Iar ea, ea se va arunca in aceeasi poveste care exista inaintea lui. Si s-au intors de unde au plecat. Sau chiar mai departe. Ea vrea sa renunte si la amintiri. El vrea sa traiasca doar cu amintirile. Pe ea, nu o mai vrea.. Sau nu asa cum a vrut-o candva. Candva, ei 2 s-au iubit. Candva, au luptat pentru iubire. Odata, demult, intr-o alta viata, s-au sprijinit si s-au ajutat. Atunci, candva, demult, a fost frumos. Si acum s-a terminat. Totul. Si nu a ramas nimic. Nici el, nici ea… a ramas doar o amintire a ceea ce a fost. Dar ea ar vrea sa nu mai fie nici amintirea. Uneori isi doreste sa nu fi fost nimic. Sau sa nu fi prins etapa asta, in care s-au pierdut. Sau sa nu se fi impacat niciodata. Sa se fi despartit si sa ramana asa, cand erau in plina glorie. Acum nu exista nici gloria. Acum nu exista nimic, doar linistea. Linistea si tristetea. Si o amintire care se pierde si ea, a ceea ce a fost. Si nu mai este. A ceea ce a fost… si s-a terminat.
O poveste banala si trista, despre doi oameni aroganti, care pana atunci au avut totul. Poate niciodata nu ar fi trebuit sa depaseasca acea bariera, poate ei doi nu trebuiau sa se incurce vreodata. Poate trebuiau sa ramana doar prieteni, fiindca prietenii nu pot gresi. Sau atunci cand gresesc, prietenii ii poti ierta. Dar nu poti sa ierti omul care il iubesti. Nu atunci cand nu ii pasa de ceea ce simti tu. Si nu poti sa pleci indiferent, cand cel de care-ti pasa, sufera. Nu poti sa fugi de tristetea lui, spunandu-ti ca ii va trece. Sau, mai rau, spunandu-ti ca nu ai cum sa il ajuti. E trist si e o poveste trista. O poveste ca toate povestile triste, cand au crezut prea mult unul in altul si n-au facut decat sa isi demonstreze cat de slabi si de banali sunt. O poveste care in loc sa ii ajute, i-a distrus. Ea asa se simte. Distrusa de tot ce a fost. Acum, daca ar putea sa dea timpul inapoi, ar schimba ceva. Ar alege, poate, sa nu il vada niciodata. Sau ar alege sa nu ii spuna vreodata ce simte. Sau ar alege sa nu amestece prietenia cu iubirea. Sau, atunci cand s-au despartit, ar analiza daca trebuie sa se desparta. Si poate nu s-ar desparti. Sau, daca despartirea ar fi singura sansa, atunci nu ar trebui sa se intoarca la el. Nu ca iubita. Nu ar trebui, daca ar stii cat de tare se va schimba el. Daca ar stii ca iubirea lor nu va conta la primul obstacol pe care el il va intalni, poate ar ramane fiecare, cu amintirea unei iubiri ce a fost. Si ar fi mai fericiti. Acum e doar tristete. Amarnica, cumplica, apriga tristete. A unor oameni care au crezut ca pot sa schimbe lumea. Si nu au reusit sa se schimbe decat pe ei. Oameni care au crezut in ei, in puterea lor, in dragostea lor. Si acum nu mai cred in nimic. Ea a pierdut mult. Aici, in povestea aceasta trista, ea a pierdut. Si daca ar da timpul inapoi, ar renunta la iubire. Ar oprii totul, chiar inainte de a incepe. E bine ca s-au cunoscut, sunt complementari si se inteleg. Asta, doar ca prieteni. Nu sunt buni in alte conjucturi. Nu pot sa se iubeasca, pretind prea mult unul de la altul si niciunul nu e dispus sa ofere. Si e pacat. E pacat, fiindca amandoi pot mai mult. Si e trist, fiindca amandoi erau altfel. Inainte de a se cunoaste, erau multumiti de vietile lor. Ea, acum, acum isi doreste ca el sa nu existe. Deloc. In mintea ei, el sa nu fie. Sa poata sa il uite. Sa reuseasca sa il ignore, sa nu se gandeasca la el. Sa nu isi aminteasca de el. Dar mai ales, sa nu o doara. Atitudinea lui rece si egoista, ei ii face rau. Mereu a fost sensibila la comportamentul lui. Candva, lui ii pasau de toate astea. Odata, candva, demult, intr-o alta viata, el stia sa o faca fericita. Acum nu vrea. Ii e teama sa ii ofere fericire. Ii e teama sa fie bun, asa ca prefera sa fie rau. Pentru el e mai simplu, pentru ea e extrem de dureros. Si e trist. E trist ca au crezut ca sunt altfel. Au crezut ca sunt unici, si de fapt sunt atat de banali. Si el, si ea. Sunt doi oameni comuni, care au crezut..sau au vrut sa creada, ca sunt deosebiti. In ochii altor oameni, pot sa pastreze aceasta aparenta. In ochii lor insa, sunt doar banali. Ea e trista, iar el e indiferent. Si ea, ea ar vrea ca el sa dispara. Acum, e tot ce-si doreste. Ca el sa dispara un timp, o vreme, sa nu apara in viata ei. Doar sa plece. Unde vrea, cu cine vrea. Dar sa o lase. Pe ea sa o uite. Poate i-ar fi mai bine si lui. Si pentru ea asta sigur va fi mai bine. Fiindca e egoist. E egoist si rece cu ea si e rau. Si ii face rau. Si ea sufera. Din toate motivele invocate mai sus, ea sufera. Si e o poveste fara happy-end. E doar o poveste trista si comuna, la fel ca atatea alte povesti, triste si comune. Ea isi face singura rau. Ar putea fi fericita, sunt destui barbati care ar dori sa o faca fericita. Si el isi face rau. Fiindca exista o alta ea, care i-ar oferi totul, in schimbul unui dram de afectiune. Si de aceea, se chinuie singuri. Poate ar trebui sa se uite. Sau poate, o vreme, ar trebui sa stea despartiti. O vreme, ar trebui sa nu se gandeasca unul la celalalt. Pentru o vreme, ar trebui sa renunte si la amintiri. A fost odata ca niciodata, a fost intr-o alta viata… a fost frumos, candva a fost un basm. Insa basmul s-a transformat in cosmar, iar cosmarul in cruda realitate. Nu exista fericire absoluta. Si nu exista iubiri care sa dainuiasca in timp. Si nu exista iubirea perfecta. Si nici oameni perfecti. Si exista tristete si dezamagiri, si exista rautati si durere. Si exista orice altceva, dar nu fericire. Nu pentru ei doi, sau nu impreuna. Poate, separati, cu alti oameni, ar putea sa fie fericiti. Sau ar putea sa mimeze fericirea. Sau ar putea sa se amageasca, cum au facut pana s-au cunoscut, ca ei sunt perfecti. Ca vietile lor sunt perfecte. Ca nu duc lipsa de nimic. Atunci, poate atunci, le-ar fi bine. Impreuna insa, nu le este bine. Ei ii este rau. Si lui ii este rau. El vrea totul. O vrea si pe ea, o vrea si pe cealalta…si candva vroia si altele. Fiindca, asa cum e uman, mereu iti doresti mai mult. Si oricat ai avea, niciodata nu e de ajuns. Si oricat de mult iti doresti sa fie bine, e doar mai rau. Separati insa, ar putea reusi. Unul fara celalalt, ar putea sa se minta in continuare. Si poate chiar sa creada ca duc o viata perfecta. Si ar putea sa faca fericiti alti oameni, care nu au pretentii atat de mari. Si ar putea… ar putea sa se uite. E trista povestea mea azi, dar asa o simt. Ca o poveste care nu trebuia sa aiba loc niciodata. Ar fi fost mai bine pentru amandoi. Nu ar fi cunoscut atata durere, atatea trairi, atata tradare si atata dezamagire. Dar, mai ales, nu ar fi cazut unul in ochii celuilalt. A fost odata ca niciodata… si s-a terminat. Trist, banal, fara nicio logica, fara lupte si fara presiuni. S-a terminat la fel de repede cum a inceput. Si la fel de ciudat . Si niciodata nu va mai fi ce a fost. Si asta e trist. Si ea e trista. Si poate si el, si povestea lor e trista. Banala si trista, si ar fi mai usor sa nu fi existat. Si poate, candva o vor uita. Nu au meritat sa se iubeasca. Ei nu merita iubirea. Sunt norocosi, fiindca alti oameni ii iubesc. Insa ei se joaca cu iubirea. Si astfel de oameni n-ar trebui sa aiba parte de ea. Iubirea ar trebui pretuita, protejata, pastrata. Ei doar si-au aruncat iubirea la gunoi. El, cand a renuntat la ei doi. Ea, cand a renuntat sa lupte pentru el. Si pentru ce a fost intre ei. Si atunci, concluzia e aceeasi: oamenii astia s-au iubit vreodata? Probabil ca nu, probabil nu destul. Nu destul incat sa isi doreasca sa se pastreze unul pe celalalt. Nu destul incat sa pastreaze ceea ce simt. Si atunci.. povestea s-a terminat. Fara happy-end, doar s-a terminat. Ca alta poveste…. Ca orice alta poveste… Sfarsit.
VN:R_U [1.8.6_1065]
|
|
